În 17 Februarie am ajuns la Lupeni și apoi după un urcat pe un drum cu serpentine ca-n povești am ajuns aproape în stațiunea Straja. A fost începutul unei vacanțe cu tabară de ski pentru preșcolari organizată de Școala de ski Platoul Soarelui.
După serpentine am ajuns aproape de punctul de sus al telegondolei ( la vreo 500 m ) unde … surpriză: plin de zăpadă peste tot, pe drum, prin parcări, peste mașini și asa mai departe. Nu aveai unde să parchezi și erai chiar descurajat să te apropii de stațiune: “Nu se poate urca”, “nu ai unde parca”, etc …
Prima reacție : “sunteți nebuni?!? Adică acum trebuie să urc muntele prin zapadă cu toate bagajele astea?”. Da, așa a fost, mai mult de un kilometru am urcat până la cabana Platoul Soarelui și nu odată, că atunci când mergi cu familia sunt bagaje, nu glumă.
Dar mai întâi a trebuit să găsim un loc de parcare cât de cât aproape de Platoul Soarelui ( deși tot mai jos de telegondolă, deci foarte departe) și bine înțeles să plătim pe cineva să-l dezăpezească. Lopețile sunt greu de găsit pe acolo 🙂
Prima zi a fost o mare dezamăgire. Sunt zeci de pensiuni acolo, presupun că s-a investit enorm să se facă telegondola și vreo 20 de km de pârtii în total. De ce nu au investit și în vreo 2-3 pluguri care să curețe bine zapada și să facă niște parcări cum trebuie? E inacceptabil!
Pe pârtie
A doua zi am încercat să uităm de problema cu parcarea și să ne distrăm pe pârtie. Vremea a fost bună, zapada bună și după ce am reușit să convingem fiul cel mic să se echipeze și să colaboreze cu monitorii de ski totul a fost bine.
A treia zi, iar muncă de convingere, până a patra zi când și-a dat seama că-i place să urce singur cu teleski-ul și totul a fost bine. Tot în a patra zi am învățat și eu să urc cu snowboard-ul pe teleski și atunci a început distracția cu adevărat :).
Din păcate din a 5-a zi vremea a fost tot mai rea, multă ninsoare, ceață și viscol dar asta nu i-a împiedicat pe copii să skieze și până la final au învățat chiar bine.
În mare a fost o vacanță ok, sunt foarte bucuros că au învățat copiii să skieze. Cel mare a fost cel mai rapid la concursul final ( 16 secunde ), iar cel mic a coborât foarte bine, nu a ratat nici o poartă și timpul a fost destul de bun comparat cu ceilați din grupa lui ( la 4 ani timpul se învârtea în jur de 25 sec, el a făcut 24).
La concursul final toți au luat locul 1 ceea ce e acceptabil pentru copiii mai mici, dar cred că la cei mai mari de la 5-6 ani în sus ar fi trebui să fie un clasament real.
Școala de ski le-a facut poze pe pârtie și la final pe lângă diplomă fiecare a primit o poză în ramă.
Cazarea
La cabana Platoul Soarelui ( 3* ) ne-am cazat într-un fel de apartament cu 2 camere ( fără usă între ele ) foarte spațios, foarte bine aranjat, multe dulapuri (ceea ce e foarte bine cand mergi cu 2 copii în vacanță ) și foarte curat.
Singură problemă era faptul că la parter e o cafenea care deși are intrare și de afară, are și o ușă în hol care e aproape tot timpul deschisă și de unde intră fum de țigară pe tot holul cabanei până la etaj. Deci, trebuia să fi tot timpul atent să intri repede în cameră să nu intre și fumul dar tot nu reușeai să-l ții afară.
Incă ceva destul de neplăcut, în cel puțin 3 seri am simțit miros de fum de gunoi când am deschis geamul. Nu stiu exact ce se întampla, probabil cineva ardea gunoiul în apropiere… nu e ok așa ceva la munte. Acolo vreau să simt doar mirosul iernii, al zăpezii proaspete și al brazilor.
Masa
Packetul de servicii a inclus și 3 mese pe zi la restaurantul de la paterul cabanei. Mâncarea a fost în general bună, dar ăsta e un subiect relativ la gusturi.
Mie mi s-a parut cam dietetica dar dacă tot suntem la munte hai să mâncăm și sănătos. Cel mai mult mi-au placut murăturile autentice românești.
Concluzii
Turismul românesc are o mare problemă de marketing care nu poate fi rezolvată printr-un program national de reclame cu frunze.
Rezolvarea cred că mai repede ar veni dintr-un program de educare a celor care lucrează în turism.
Aceștia nu înțeleg ce însemnă atenția la detalii și nu înteleg că imaginea care se crează în mintea turistului, experiența unei vacanțe nu se limitează doar la cel de la care a contractat serviciile, ci se extinde la tot ce se întamplă în stațiune.
Cei de la munte își imaginează că atunci când ești în vacanță e important doar ce se întâmplă pe pârtie și/sau la ei în pensiune când defapt tot ce mi se întâmplă din momentul în care ajung în statiune e important pentru ca eu să mă simt bine.
Asta e o problema pe care am observat-o nu doar la munte, de exemplu vara trecută la Neptun era greu să găsești un coș de gunoi prin stațiune.
Deasemenea, cred că nu există nici un fel de cooperare între cei de acolo. Dacă drumul nu e dezapezit și nu am unde parca, imaginea întregii stațiuni este afectată deci puneți mână de la mână și faceți ceva în legatură cu asta, nu așteptați fonduri de la guvern, UE sau alții.